A ţinut prima oară un bec în mână

Puştiul Bobi Brumă, din Scutaru, judeţul Bacău, a trăit doar la lumina lămpii cu gaz. Însă, abia la 11 ani.
Cum vine noaptea, cătunul băcăuan Scutaru e inundat de întuneric. După ce apune soarele, cele câteva case, unde nici în secolul XXI nu a ajuns curentul electric, par rupte din filmele horror, fiind parcă bântuite. Aici, însă, şapte suflete îşi duc traiul după o zi pe alta. Nicolae Brumă, 37 de ani, şi Elena Manea, 34 de ani, muncesc cu ziua, câştigând câteva zeci de lei pe lună. Au reuşit în aceste condiţii vitrege să crească cinci copii. Nici unul dintre ei nu a văzut şi nu a ţinut vreodată un bec în mână, aşa că am decis să le aducem unul.

Prin noroiul ce pare să te înghită dacă te aventurezi fără să fii cu băgare de seamă, o căruţă înaintează cu greu. În maximum o jumătate de oră soarele apune, iar cei doi copii care stau în atelaj par să fie speriaţi de acest lucru. Sar pe marginea drumului şi o rup la fugă, prin glod şi bălţi, spre o căsuţă de chirpici aplecată pe spate. Bărbatul care mână caii şi femeia care-i stă alături ne privesc cu uimire. Doar când aud că deschidem subiectul curentului electric, bărbatul ţipă: “Ne băgaţi curent?! Când? Săptămâna asta?” Din păcate, nu.

Hoţii le-au furat găinile noaptea, cu ei în casă

Cei doi copii sunt Bobi şi Ionuţ. Merg la şcoală pe jos câte cinci kilometri, iar noaptea e cel mai greu, pentru că se întorc acasă pe bâjbâite. Încearcă să fie silitori şi fiecare temă, făcută la lumina unui opaiţ chior, e un adevărat chin. “Tata are probleme mari cu coloana şi abia se mişcă. Noi suntem bărbaţii în casă. Luăm apă de la fântâna din spatele casei. Becuri nu am văzut decât la şcoală, nu ştim cum e să ai unul în casă sau măcar pe stradă. Acum e greu. Hoţii de prin satele vecine ne-au furat din găini cu noi în casă. I-am auzit, dar nu aveam ce face”, ne spune Bobi, cu maturitatea unui copil îmbătrânit de greutăţile unei vieţi pe care nu o merită.

«Ne-ar trebui vreo trei-patru, dar, dacă nu avem curent...»

Au ţinut pentru prima dată un bec în mână şi au putut să-l analizeze abia când noi le-am adus obiectul care, pentru cei mai mulţi dintre noi, re-prezintă o banalitate. “Deci, ăsta e un bec? E scump? Ne-ar trebui şi nouă vreo trei-patru, dar, dacă nu avem curent, tot degeaba”, spune cu tristeţe Bobi.